Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților a vorbit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis, care vor fi canonizați de papa Leon al XIV-lea în Piața Sfântul Petru, duminică, 7 septembrie a.c. Tineri obișnuiți care au făcut din Evanghelie motivul lor de a trăi. Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume.

Vatican News

Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, a povestit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati (1901-1925) și Carol Acutis (1991-2006), pe care papa Leon al XIV-lea îi va canoniza duminică, 7 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru. Tineri de vârste diferite – primul a murit la 24 de ani, al doilea la 15 ani – care se aseamănă în dedicarea lor față de săraci și în primirea zilnică a lui Cristos în Euharistie. ”Sfinții au întotdeauna ceva surprinzător”, a spus cardinalul, ”mulți dintre ei se aseamănă, iar pe de altă parte, exercitarea virtuților creștine nu este niciodată un exercițiu izolat, ci este întotdeauna însoțit de exercitarea multor alte virtuți”. S-ar putea spune că sfințenia este o simfonie, dar cardinalul Semeraro preferă să reamintească imaginea poliedrului, folosită de papa Francisc în exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, când a descris Biserica. ”Ea”, scria papa Francisc, ”poate atrage tinerii tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de daruri variate pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă, în ciuda lipsurilor sale”.

Frassati, împreună cu Cristos în întâlnirea cu săracii

”Pier Giorgio Frassati”, a spus prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, ”întruchipează modelul credinciosului laic propus de Conciliul Vatican II. El este cel care, dedicat vieții, are o experiență particulară în diferite realități ale lumii, ceea ce Conciliul numește caracterul secular al credincioșilor laici care trăiau în deplină armonie cu Evanghelia, întruchipând-o în toate aspectele sale”. Pentru cardinalul Semeraro, autorul cărții Pier Giorgio Frassatti, Alpinista dello spirito (Edizioni Messaggero Padova 2025, pp.184, 18 €), faptele în ascuns ale tânărului din Torino amintesc de ceea ce scria Sfântul Ignațiu din Antiohia în Scrisoarea către Efeseni: ”este mai bine să fii creștin în tăcere decât să vorbești despre asta și să nu fii”. Această faptă bună, făcută fără să strige cu voce tare, s-a manifestat apoi în prezența numeroasă la înmormântarea lui Frassati a oamenilor săraci, dezmoșteniți, marginalizați, pe care el îi ajutase mereu în secret. O umanitate care a străpuns vălul de pe ochii familiei sale, care nu era conștientă de dedicarea fiului lor față de cei din urmă. ”Moartea lui a fost o epifanie”, a subliniat cardinalul, pentru care ”Frassati s-a dus la săraci pentru că l-a întâlnit pe Cristos”.

Acutis și sfințenia adolescenței

Mulți oameni săraci au participat la înmormântarea lui Carol Acutis, dar familia lui nu știa despre asta. ”Acutis a fost o descoperire chiar și pentru părinții lui, a făcut ceea ce a făcut cu posibilitățile sale de adolescent, cu posibilitățile sale de tânăr”. Carol este o expresie a ”sfințeniei unui tânăr, gata să se deschidă vieții având ca punct de referință Euharistia, autostrada sa spre cer”. ”Aceste diferite forme de sfințenie ar trebui să ne determine să reflectăm asupra semnificației etapelor vieții”. Cardinalul a făcut referire la Romano Guardini și la opera sa: Etapele vieții. ”Frassati ne arată o anumită vârstă a vieții, Acutis pe cea a lumii adolescenților, care astăzi este poate cea mai critică fază a vieții”. Tineri obișnuiți, care emană o sfințenie ”lângă noi”, așa cum îi plăcea să repete papei Francisc. Două figuri pe care însuși papa Leon al XIV-lea le-a propus ca modele pentru noile generații în timpul recentului Jubileu al tinerilor. ”Există sfinți”, a spus prefectul, ”care, așa cum a subliniat mistica Madeleine Delbrêl, cresc în pepinieră pentru că se află într-un institut religios sau sunt consacrați. Există alții, precum Acutis și Frassati, care erau în lume, sfinții de pe stradă”.

Articol preluat 

Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților a vorbit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis, care vor fi canonizați de papa Leon al XIV-lea în Piața Sfântul Petru, duminică, 7 septembrie a.c. Tineri obișnuiți care au făcut din Evanghelie motivul lor de a trăi. Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume.

Vatican News

Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, a povestit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati (1901-1925) și Carol Acutis (1991-2006), pe care papa Leon al XIV-lea îi va canoniza duminică, 7 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru. Tineri de vârste diferite – primul a murit la 24 de ani, al doilea la 15 ani – care se aseamănă în dedicarea lor față de săraci și în primirea zilnică a lui Cristos în Euharistie. ”Sfinții au întotdeauna ceva surprinzător”, a spus cardinalul, ”mulți dintre ei se aseamănă, iar pe de altă parte, exercitarea virtuților creștine nu este niciodată un exercițiu izolat, ci este întotdeauna însoțit de exercitarea multor alte virtuți”. S-ar putea spune că sfințenia este o simfonie, dar cardinalul Semeraro preferă să reamintească imaginea poliedrului, folosită de papa Francisc în exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, când a descris Biserica. ”Ea”, scria papa Francisc, ”poate atrage tinerii tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de daruri variate pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă, în ciuda lipsurilor sale”.

Frassati, împreună cu Cristos în întâlnirea cu săracii

”Pier Giorgio Frassati”, a spus prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, ”întruchipează modelul credinciosului laic propus de Conciliul Vatican II. El este cel care, dedicat vieții, are o experiență particulară în diferite realități ale lumii, ceea ce Conciliul numește caracterul secular al credincioșilor laici care trăiau în deplină armonie cu Evanghelia, întruchipând-o în toate aspectele sale”. Pentru cardinalul Semeraro, autorul cărții Pier Giorgio Frassatti, Alpinista dello spirito (Edizioni Messaggero Padova 2025, pp.184, 18 €), faptele în ascuns ale tânărului din Torino amintesc de ceea ce scria Sfântul Ignațiu din Antiohia în Scrisoarea către Efeseni: ”este mai bine să fii creștin în tăcere decât să vorbești despre asta și să nu fii”. Această faptă bună, făcută fără să strige cu voce tare, s-a manifestat apoi în prezența numeroasă la înmormântarea lui Frassati a oamenilor săraci, dezmoșteniți, marginalizați, pe care el îi ajutase mereu în secret. O umanitate care a străpuns vălul de pe ochii familiei sale, care nu era conștientă de dedicarea fiului lor față de cei din urmă. ”Moartea lui a fost o epifanie”, a subliniat cardinalul, pentru care ”Frassati s-a dus la săraci pentru că l-a întâlnit pe Cristos”.

Acutis și sfințenia adolescenței

Mulți oameni săraci au participat la înmormântarea lui Carol Acutis, dar familia lui nu știa despre asta. ”Acutis a fost o descoperire chiar și pentru părinții lui, a făcut ceea ce a făcut cu posibilitățile sale de adolescent, cu posibilitățile sale de tânăr”. Carol este o expresie a ”sfințeniei unui tânăr, gata să se deschidă vieții având ca punct de referință Euharistia, autostrada sa spre cer”. ”Aceste diferite forme de sfințenie ar trebui să ne determine să reflectăm asupra semnificației etapelor vieții”. Cardinalul a făcut referire la Romano Guardini și la opera sa: Etapele vieții. ”Frassati ne arată o anumită vârstă a vieții, Acutis pe cea a lumii adolescenților, care astăzi este poate cea mai critică fază a vieții”. Tineri obișnuiți, care emană o sfințenie ”lângă noi”, așa cum îi plăcea să repete papei Francisc. Două figuri pe care însuși papa Leon al XIV-lea le-a propus ca modele pentru noile generații în timpul recentului Jubileu al tinerilor. ”Există sfinți”, a spus prefectul, ”care, așa cum a subliniat mistica Madeleine Delbrêl, cresc în pepinieră pentru că se află într-un institut religios sau sunt consacrați. Există alții, precum Acutis și Frassati, care erau în lume, sfinții de pe stradă”.

articol preluat

Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților a vorbit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis, care vor fi canonizați de papa Leon al XIV-lea în Piața Sfântul Petru, duminică, 7 septembrie a.c. Tineri obișnuiți care au făcut din Evanghelie motivul lor de a trăi. Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume.

Vatican News

Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, a povestit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati (1901-1925) și Carol Acutis (1991-2006), pe care papa Leon al XIV-lea îi va canoniza duminică, 7 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru. Tineri de vârste diferite – primul a murit la 24 de ani, al doilea la 15 ani – care se aseamănă în dedicarea lor față de săraci și în primirea zilnică a lui Cristos în Euharistie. ”Sfinții au întotdeauna ceva surprinzător”, a spus cardinalul, ”mulți dintre ei se aseamănă, iar pe de altă parte, exercitarea virtuților creștine nu este niciodată un exercițiu izolat, ci este întotdeauna însoțit de exercitarea multor alte virtuți”. S-ar putea spune că sfințenia este o simfonie, dar cardinalul Semeraro preferă să reamintească imaginea poliedrului, folosită de papa Francisc în exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, când a descris Biserica. ”Ea”, scria papa Francisc, ”poate atrage tinerii tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de daruri variate pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă, în ciuda lipsurilor sale”.

Frassati, împreună cu Cristos în întâlnirea cu săracii

”Pier Giorgio Frassati”, a spus prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, ”întruchipează modelul credinciosului laic propus de Conciliul Vatican II. El este cel care, dedicat vieții, are o experiență particulară în diferite realități ale lumii, ceea ce Conciliul numește caracterul secular al credincioșilor laici care trăiau în deplină armonie cu Evanghelia, întruchipând-o în toate aspectele sale”. Pentru cardinalul Semeraro, autorul cărții Pier Giorgio Frassatti, Alpinista dello spirito (Edizioni Messaggero Padova 2025, pp.184, 18 €), faptele în ascuns ale tânărului din Torino amintesc de ceea ce scria Sfântul Ignațiu din Antiohia în Scrisoarea către Efeseni: ”este mai bine să fii creștin în tăcere decât să vorbești despre asta și să nu fii”. Această faptă bună, făcută fără să strige cu voce tare, s-a manifestat apoi în prezența numeroasă la înmormântarea lui Frassati a oamenilor săraci, dezmoșteniți, marginalizați, pe care el îi ajutase mereu în secret. O umanitate care a străpuns vălul de pe ochii familiei sale, care nu era conștientă de dedicarea fiului lor față de cei din urmă. ”Moartea lui a fost o epifanie”, a subliniat cardinalul, pentru care ”Frassati s-a dus la săraci pentru că l-a întâlnit pe Cristos”.

Acutis și sfințenia adolescenței

Mulți oameni săraci au participat la înmormântarea lui Carol Acutis, dar familia lui nu știa despre asta. ”Acutis a fost o descoperire chiar și pentru părinții lui, a făcut ceea ce a făcut cu posibilitățile sale de adolescent, cu posibilitățile sale de tânăr”. Carol este o expresie a ”sfințeniei unui tânăr, gata să se deschidă vieții având ca punct de referință Euharistia, autostrada sa spre cer”. ”Aceste diferite forme de sfințenie ar trebui să ne determine să reflectăm asupra semnificației etapelor vieții”. Cardinalul a făcut referire la Romano Guardini și la opera sa: Etapele vieții. ”Frassati ne arată o anumită vârstă a vieții, Acutis pe cea a lumii adolescenților, care astăzi este poate cea mai critică fază a vieții”. Tineri obișnuiți, care emană o sfințenie ”lângă noi”, așa cum îi plăcea să repete papei Francisc. Două figuri pe care însuși papa Leon al XIV-lea le-a propus ca modele pentru noile generații în timpul recentului Jubileu al tinerilor. ”Există sfinți”, a spus prefectul, ”care, așa cum a subliniat mistica Madeleine Delbrêl, cresc în pepinieră pentru că se află într-un institut religios sau sunt consacrați. Există alții, precum Acutis și Frassati, care erau în lume, sfinții de pe stradă”.

articol preluat

Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților a vorbit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis, care vor fi canonizați de papa Leon al XIV-lea în Piața Sfântul Petru, duminică, 7 septembrie a.c. Tineri obișnuiți care au făcut din Evanghelie motivul lor de a trăi. Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume.

Vatican News

Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, a povestit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati (1901-1925) și Carol Acutis (1991-2006), pe care papa Leon al XIV-lea îi va canoniza duminică, 7 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru. Tineri de vârste diferite – primul a murit la 24 de ani, al doilea la 15 ani – care se aseamănă în dedicarea lor față de săraci și în primirea zilnică a lui Cristos în Euharistie. ”Sfinții au întotdeauna ceva surprinzător”, a spus cardinalul, ”mulți dintre ei se aseamănă, iar pe de altă parte, exercitarea virtuților creștine nu este niciodată un exercițiu izolat, ci este întotdeauna însoțit de exercitarea multor alte virtuți”. S-ar putea spune că sfințenia este o simfonie, dar cardinalul Semeraro preferă să reamintească imaginea poliedrului, folosită de papa Francisc în exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, când a descris Biserica. ”Ea”, scria papa Francisc, ”poate atrage tinerii tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de daruri variate pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă, în ciuda lipsurilor sale”.

Frassati, împreună cu Cristos în întâlnirea cu săracii

”Pier Giorgio Frassati”, a spus prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, ”întruchipează modelul credinciosului laic propus de Conciliul Vatican II. El este cel care, dedicat vieții, are o experiență particulară în diferite realități ale lumii, ceea ce Conciliul numește caracterul secular al credincioșilor laici care trăiau în deplină armonie cu Evanghelia, întruchipând-o în toate aspectele sale”. Pentru cardinalul Semeraro, autorul cărții Pier Giorgio Frassatti, Alpinista dello spirito (Edizioni Messaggero Padova 2025, pp.184, 18 €), faptele în ascuns ale tânărului din Torino amintesc de ceea ce scria Sfântul Ignațiu din Antiohia în Scrisoarea către Efeseni: ”este mai bine să fii creștin în tăcere decât să vorbești despre asta și să nu fii”. Această faptă bună, făcută fără să strige cu voce tare, s-a manifestat apoi în prezența numeroasă la înmormântarea lui Frassati a oamenilor săraci, dezmoșteniți, marginalizați, pe care el îi ajutase mereu în secret. O umanitate care a străpuns vălul de pe ochii familiei sale, care nu era conștientă de dedicarea fiului lor față de cei din urmă. ”Moartea lui a fost o epifanie”, a subliniat cardinalul, pentru care ”Frassati s-a dus la săraci pentru că l-a întâlnit pe Cristos”.

Acutis și sfințenia adolescenței

Mulți oameni săraci au participat la înmormântarea lui Carol Acutis, dar familia lui nu știa despre asta. ”Acutis a fost o descoperire chiar și pentru părinții lui, a făcut ceea ce a făcut cu posibilitățile sale de adolescent, cu posibilitățile sale de tânăr”. Carol este o expresie a ”sfințeniei unui tânăr, gata să se deschidă vieții având ca punct de referință Euharistia, autostrada sa spre cer”. ”Aceste diferite forme de sfințenie ar trebui să ne determine să reflectăm asupra semnificației etapelor vieții”. Cardinalul a făcut referire la Romano Guardini și la opera sa: Etapele vieții. ”Frassati ne arată o anumită vârstă a vieții, Acutis pe cea a lumii adolescenților, care astăzi este poate cea mai critică fază a vieții”. Tineri obișnuiți, care emană o sfințenie ”lângă noi”, așa cum îi plăcea să repete papei Francisc. Două figuri pe care însuși papa Leon al XIV-lea le-a propus ca modele pentru noile generații în timpul recentului Jubileu al tinerilor. ”Există sfinți”, a spus prefectul, ”care, așa cum a subliniat mistica Madeleine Delbrêl, cresc în pepinieră pentru că se află într-un institut religios sau sunt consacrați. Există alții, precum Acutis și Frassati, care erau în lume, sfinții de pe stradă”.

Articol preluat

Prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților a vorbit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati și Carol Acutis, care vor fi canonizați de papa Leon al XIV-lea în Piața Sfântul Petru, duminică, 7 septembrie a.c. Tineri obișnuiți care au făcut din Evanghelie motivul lor de a trăi. Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume.

Vatican News

Doi sfinți plini de vitalitate, cu inimile aprinse de iubire pentru Cristos, care au trăit în lume, dar care nu erau din lume. Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, a povestit mass-mediei de la Vatican despre sfințenia tânără a lui Pier Giorgio Frassati (1901-1925) și Carol Acutis (1991-2006), pe care papa Leon al XIV-lea îi va canoniza duminică, 7 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru. Tineri de vârste diferite – primul a murit la 24 de ani, al doilea la 15 ani – care se aseamănă în dedicarea lor față de săraci și în primirea zilnică a lui Cristos în Euharistie. ”Sfinții au întotdeauna ceva surprinzător”, a spus cardinalul, ”mulți dintre ei se aseamănă, iar pe de altă parte, exercitarea virtuților creștine nu este niciodată un exercițiu izolat, ci este întotdeauna însoțit de exercitarea multor alte virtuți”. S-ar putea spune că sfințenia este o simfonie, dar cardinalul Semeraro preferă să reamintească imaginea poliedrului, folosită de papa Francisc în exortația apostolică post-sinodală Christus vivit, când a descris Biserica. ”Ea”, scria papa Francisc, ”poate atrage tinerii tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de daruri variate pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă, în ciuda lipsurilor sale”.

Frassati, împreună cu Cristos în întâlnirea cu săracii

”Pier Giorgio Frassati”, a spus prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, ”întruchipează modelul credinciosului laic propus de Conciliul Vatican II. El este cel care, dedicat vieții, are o experiență particulară în diferite realități ale lumii, ceea ce Conciliul numește caracterul secular al credincioșilor laici care trăiau în deplină armonie cu Evanghelia, întruchipând-o în toate aspectele sale”. Pentru cardinalul Semeraro, autorul cărții Pier Giorgio Frassatti, Alpinista dello spirito (Edizioni Messaggero Padova 2025, pp.184, 18 €), faptele în ascuns ale tânărului din Torino amintesc de ceea ce scria Sfântul Ignațiu din Antiohia în Scrisoarea către Efeseni: ”este mai bine să fii creștin în tăcere decât să vorbești despre asta și să nu fii”. Această faptă bună, făcută fără să strige cu voce tare, s-a manifestat apoi în prezența numeroasă la înmormântarea lui Frassati a oamenilor săraci, dezmoșteniți, marginalizați, pe care el îi ajutase mereu în secret. O umanitate care a străpuns vălul de pe ochii familiei sale, care nu era conștientă de dedicarea fiului lor față de cei din urmă. ”Moartea lui a fost o epifanie”, a subliniat cardinalul, pentru care ”Frassati s-a dus la săraci pentru că l-a întâlnit pe Cristos”.

Acutis și sfințenia adolescenței

Mulți oameni săraci au participat la înmormântarea lui Carol Acutis, dar familia lui nu știa despre asta. ”Acutis a fost o descoperire chiar și pentru părinții lui, a făcut ceea ce a făcut cu posibilitățile sale de adolescent, cu posibilitățile sale de tânăr”. Carol este o expresie a ”sfințeniei unui tânăr, gata să se deschidă vieții având ca punct de referință Euharistia, autostrada sa spre cer”. ”Aceste diferite forme de sfințenie ar trebui să ne determine să reflectăm asupra semnificației etapelor vieții”. Cardinalul a făcut referire la Romano Guardini și la opera sa: Etapele vieții. ”Frassati ne arată o anumită vârstă a vieții, Acutis pe cea a lumii adolescenților, care astăzi este poate cea mai critică fază a vieții”. Tineri obișnuiți, care emană o sfințenie ”lângă noi”, așa cum îi plăcea să repete papei Francisc. Două figuri pe care însuși papa Leon al XIV-lea le-a propus ca modele pentru noile generații în timpul recentului Jubileu al tinerilor. ”Există sfinți”, a spus prefectul, ”care, așa cum a subliniat mistica Madeleine Delbrêl, cresc în pepinieră pentru că se află într-un institut religios sau sunt consacrați. Există alții, precum Acutis și Frassati, care erau în lume, sfinții de pe stradă”.

https://www.vaticannews.va/ro/vatican/news/2025-09/semeraro-interviu-vatican-frassati-acutis-canonizare-sfintenie.html