Dragi persoane vârstnice, dragi bunici, în vederea celei de-a V-a Zile Mondiale a Vârstnicilor şi a Bunicilor, celebrată anul acesta în ziua de 27 iulie, în jurul sărbătorii sfinţilor Ioachim şi Ana, la propunerea Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, Papa Francisc, de vie memorie, a ales ca temă un text inspirat din Cartea lui Ben Sirah: "Fericit cel care nu şi-a pierdut speranţa" (cf. Sir 14,2). Papa Leon al XIV-lea a preluat tema, a confirmat-o şi a dezvoltat-o, subliniind importanţa pe care virtutea speranţei o are pentru vârsta bătrâneţii şi cum bunicii pot face din ea o punte între generaţii, între ei şi nepoţi.

Întreaga viaţă nu este altceva decât o suită de momente în care a fost nevoie de speranţă. Părinţii ne-au dus la botez, sperând că vom fi buni creştini. Preoţii ne-au oferit Euharistia şi Sacramentul Iertării, sperând că ne vom hrăni des şi demn cu Trupul şi Sângele lui Isus. Pentru a deveni bunici se presupune că mai întâi a fost chemarea la a fi părinţi, care de obicei trece prin celebrarea sacramentului Căsătoriei, un alt moment de speranţă.

Fiecare îndemn dat copiilor şi ulterior nepoţilor nu a fost altceva decât un efect al maturizării speranţei creştine, trăită în iubirea sinceră şi profundă a lui Dumnezeu. "Fericit cel care nu şi-a pierdut speranţa" (cf. Sir 14,2), o spunem şi noi împreună înţeleptul Ben Sirah, dar şi cu Papa Leon al XIV-lea.

Îi îndemn pe preoţi ca în celebrările din ziua de duminică, 27 iulie 2025, să înalţe către Dumnezeu rugăciuni de binecuvântare şi de mulţumire pentru darul bătrâneţii, iar pe nepoţi să nu-şi uite bunicii, să-i viziteze şi să-i consoleze în nevoile lor.

Papa Francisc mai întâi, şi acum Papa Leon, au dorit ca Ziua Mondială a Bunicilor şi Persoanelor Vârstnice să fie celebrată în primul rând printr-un efort de a căuta persoanele în vârstă care trăiesc singure. Din acest motiv, cei care nu pot veni în pelerinaj la Roma în acest An Sfânt pot "obţine Indulgenţa jubiliară dacă vizitează, pentru un timp adecvat, bătrânii care sunt singuri... făcând, într-un fel, un pelerinaj la Cristos prezent în persoana lor" (cf. Mt 25,34-36). Vizitarea unei persoane în vârstă este un mod de a-l întâlni pe Isus, care ne eliberează de indiferenţă şi singurătate.

Ajuns la rândul meu la vârsta la care pot spune că "am văzut şi auzit multe", plin de speranţă, vă felicit, dragi bătrâni şi dragi bunici pentru fidelitatea dumneavoastră în credinţă, speranţă şi iubire. Vă îndemn să continuaţi cu acelaşi entuziasm în trăirea şi asumarea tuturor acestor virtuţi, conştienţi că "Cel plin de zile" (cf. Dan 7,9) ştie şi vede toate şi ne va răsplăti pentru statornicia noastră.

Dumnezeu să vă păstreze sănătoşi, senini şi plini de speranţă!

✠ Iosif Păuleţ,
episcop de Iaşi